La funtana di terra sta ridefininnu comu li cristiani ntiraggìsciunu chê spazzi pùbblici. A diffirenza dê funtani tradizziunali, nesciunu dê getti a livellu terrestri, pruducennu di solitu autizzi d'acqua cchiù vasci pi criari n'ambienti acquaticu sicuru e accessìbbili. Chistu disegnu è particularmenti adattu ê piazzi, ê sentieri dê parchi e a l'arii di jocu pê picciriddi, ncuraggiannu li visitaturi a trasiri, a toccari o macari a jucari rintra la funziunalità. Trasforma li paisaggi statici nta centri suciali vibranti. Lu sò fascinu principali è ntô sensu dâ participazzioni: li flussi d'acqua s'attìvunu o trasfòrmunu ‘n risposta ê passi, criannu spirènzii ‘ntirattivi ùnici e immediati. Sia comu nu puntu culminanti dâ rigginerazzioni urbana ca comu carattiristica di disegnu dâ folla ntê cumplessi cummirciali, li funtani di terra colmunu lu divariu tra l'elementi naturali e li cristiani nta na manera rilassata e cuntimparània.








